Puncte si flori
Fiecare dintre noi avem un centru al microcosmosului personal,unde mergem cu cele mai intime probleme,impletim scenarii,mentalizam idei,construim planurile personale si ale celorlalti chiar.Ma gandesc la o zi din viata noastra,in care,ne trec prin minte zeci de mii de ganduri,la propriu.
Acestea vin si pleaca,de acord,dar unde vin si de unde pleaca?De ce ma preocupa aceste ganduri?Aspectele care ma preocupa pe mine sunt total neinteresante pentru altul si asa mai departe.Ce este substanta care le atasaza de mine,de mintea mea?Raspuns,frica.Frica ne lipeste de toate aceste ganduri consumatoare de “putere de procesare” a creierului si energofage.
In mod clar,incercam sa gasim rezolvari prin repetarea scenariilor posibile de rezolvare si cand il gasim,”avem o idee buna”.Unele ganduri exista ...acolo,altele sunt autocreate.Acesta este doar un strat,unul si mai profun este punctul fix din psihicul personal,dumnezeu al fiecaruia dintre noi,propriul nostru chip cioplit.Perimiteti-mi sa spun ca fiecare ne raportam la acest punct fix,toate gandurile se lovesc la un moment dat de acesta si sunt imediat catalogate pe grade de urgenta.Multe dintre ganduri primesc si imagini asociate,pe baza carora sunt identificate ,unele dintre ele fiind sterse imediat,altele pastrate ,pentru propria supravietuire.Tot ce gandim,toate imaginile parvenite in acest proces,orice idee buna sau nu,ajunge la acest punct fix pe care il manadatam sa fie judecatorul.Prin acesta ne luam toate deciziile.Asa este construita mintea,are nevoie de acest aspect intrinsec si mai mult de atat,este asa de concret ca poti sa il atingi.Intotdeauna cand cineva vorbeste despre propria persoana,de acolo vorbeste.
Acum,exact ca o floare care cauta lumina soarelui si creste spre sursa acesteia,omul cauta o cu totul alt fel de Lumina spre care tinde.Punctul fix,judecatorul il incurca si stie,constient sau nu, ca exista ceva mai mult, mai subtil decat acest strat.Interesant ca,acest punct in care este concentrata existenta este un aspect fara de care nu functionam ca traitori in acest Univers.In planuri mult mai subtile decat cele mentionate, punctele noastre fixe ale tuturor converg si se contopesc intr-o singularitate,un “superpunct”.La ce ne ajuta acesta axa intima al psihicului?La supravieturie.
Evolutia persoanala este tocmai dezidentificarea cu acest aspect intretinut de minte.De multe ori ,dezideratul se atinge prin iesirea din zona de confort in plan fizic,dar mai ales prin practica meditatiei…..eu prefer florile...
"Nu merge in afara casei pentru a vedea florile
Prietene,nu te mai obosi sa faci acea calatorie
In launtrul trupului tau exista flori
O floare are o mie de petale.
Care face cat un loc in care sa te asezi.
Sezand acolo,vei da o ocheada frumusetii
Aflate in launtrul corpului si in afara lui-gradini in fata si gradini in spate.” Kabir